Rinichiul este un organ cu o structură complexă și cu funcții multiple în organism. Funcționarea necorespunzătoare a rinichiului are efecte negative importante asupra funcționării și sănătății întregului organismului. De aceea, este bine să cunoaștem rolul acestora în organism și procesele pe care le influențează, mai mult sau mai puțin direct.
Rinichii sunt alcătuiți din cca. 2-3 milioane de nefroni independenți. Nefronul este structura de bază funcțională și morfologică a rinichiului și este format dintr-un glomerul și tub urinifer. Nefronul are rol în eliminarea produșilor de metabolism din organism, reglarea echilibrului acido-bazic, reglarea volumului și tensiunii sangvine precum și a concentrației electroliților în sânge.
Glomerulul este un ghem de capilare sangvine între două arteriole. Capsula epitelială care conține glomerulul se numește capsula Bowman. Aici, la nivelul glomerulului are loc filtrarea plasmei sangvine rezultând urina primară. Urina primară este apoi refiltrată la nivelul tubului urinifer, unde are loc un proces de reabsorbție, prin care se recuperează apa în procent de 99%, dar și alte substanțe utile organismului cum ar fi potasiul, glucoza și sodiul. Tot aici se reglează concentrația calciului în organism.
Tubul urinifer are de asemenea rol în menținerea PH-ului intern constant la o valoare de 7,35 – 7,4 prin reabsorbția substanțelor alcaline și eliminarea acizilor nevolatili.
Produsul în urma refiltrării urinei primare se numește urină secundară, produs care va fi eliminat din organism prin cele două uretere și uretră. Întregul proces de producere și eliminare a urinei, poartă numele de diureză. Organismul uman filtrează zilnic în jur de 180 litri de plasmă și elimină cca. 1,5 litri de urină zilnic.
Rinichii au de asemenea o funcție endocrină, secretând hormoni precum renina – cu rol în reglarea tensiunii arteriale, eritripoietina – cu rol în formarea globulelor roșii, și forma activa a vitaminei D – cu rol în reglarea echilibrului calciului in organism.
În patologia rinichilor apar afecțiuni precum litiaza, infecţiile, tumorile, boala polichistică renală etc. Pierderea funcției rinichiului poartă numele de insuficiență renală acută, dacă apariția a fost bruscă și insuficiență renală cronică, dacă aceasta s-a instalat în timp.
Urmările pierderii funcției rinichilor sunt variate și grave, de la acumularea compușilor toxici organici în sânge, la instalarea dezechilibrelor hidro-electrice și acido-bazice în organism.
Având în vedere faptul că afecțiunile rinichilor pot fi asimptomatice, este important să se efectueze controlul periodic regulat conform recomandărilor.