Dacă este să apreciem după numărul și diversitatea funcțiilor pe care le îndeplinește în organism, ficatul poate fi considerat cel mai important organ al omului. Acesta îndeplinește în organism un număr impresionant de 500 de funcții, astfel încât nu este de mirare faptul că este totodată și cel mai mare organ din corp. Ficatul este un sistem de canale biliare și vase de sânge cântărind nu mai puțin de 2 kg.
Funcțiile ficatului
Funcția metabolică. Principala funcție a ficatului este cea metabolică. La nivelul acestuia are loc sinteza colesterolului, a fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor. Un procent de aproximativ 70% din necesarul zilnic de colesterol este sintetizat la nivelul ficatului, și doar diferența de aprox. 30% este este provenită din aportul alimentar.
Colesterolul are rol în sinteza bilei, dar în același timp este element structural al membranei asigurând menținerea integrității celulei și refacerea țesuturilor. De asemenea, colesterolul intervine la nivelul sinapselor neuronilor și a sistemului imunitar. Colesterolul intră în alcătuirea hormonilor sexuali: estrogen, progesterol, testosteron, dar și în alcătuirea hormonilor steroidici: a cortizolului și a aldosteronei. Colesterolul are, de asemenea, rol în metabolismul vitaminelor hidrosolubile.
Funcția secretorie. Produsul de secreție al ficatului este un lichid galben-auriu cu gust amar și se numește bilă. Aceasta se elimină prin căile biliare și se depozitează în vezica biliară. Bila are un PH alcalin și conține pe lângă apă și acizi biliari, bilirubină, proteine, Na, Ca, Cl, K.
Funcția excretorie. Prin funcția sa excretorie, ficatul este implicat în descompunerea hemoglobinei, având rol în desfășurarea circulației.
Funcția antitoxică. Este acea funcție a ficatului prin care acesta prelucrează și elimină pe cale renală și biliară substanțele nocive organismului. Leziunile ficatului pot interveni în momentul în care capacitatea acestuia de metabolizare este depășită.
Funcția imunizantă. Este funcţia ficatului care descrie implicarea în imunitatea organismului. Mai precis, este vorba de celulele macrofage, celule Kupffer, care printr-un proces numit fagocitoză elimină bacteriile din sânge.
Insuficiența hepatică
Când ficatul este afectat, acesta nu își mai desfășoară activitatea în mod normal iar funcțiile sale nu mai sunt îndeplinite corespunzător ceea ce se numește insuficiență hepatică.
Simptome precum:
▪ scăderea poftei de mâncare urmată de scăderea în greutate;
▪ icter, greață, gust amar;
▪ urină colorată și scaun decolorat;
▪ oboseală extremă;
Toate pot sugera o insuficiență hepatică care necesită îngrijire de specialitate urgentă.
Insuficiența hepatică este o afecțiune severă care poate avea formă acută sau cronică și este o consecință a reducerii masei de hepatocite funcționale. Consecințele insuficienței hepatice sunt de fapt o serie serie de dereglări a metabolismuli glucidic – hipoglicemie, lipidic – hiperlipidemie și proteic, care pot conduce la comă și chiar la deces.
Pentru prevenirea insuficienței hepatice, cele mai importante recomandări rămân adoptarea unui regim alimentar sănătos și efectuarea controalelor periodice la timp. Un control periodic complet trebuie să includă și o ecografie. La ecografie se pot identifica afecțiunile ficatului din stările lor incipiente, astfel încât se vor putea lua la timp măsurile necesare stopării afecțiunii și regenerării ficatului înainte ca daunele produse să devină ireversibile.